Mărțișor

Se oferă acest simbol al primăverii tuturor doamnelor si domnisoarelor din scoala noastră.Cuvântul „mărțișor” își are originea în limba latină (zeul Marte era ocrotitorul câmpurilor și turmelor dar și cel care patrona renașterea naturii) iar în tradiția românească este numele popular al lunii martie.

Strămoșii noștri sărbătoreau venirea primăverii la 1 martie când, în calendarul ortodox, este ziua Evdochiei, în limbaj popular, „Baba Dochia”. De legenda babei Dochia se leagă și tradiția confecționării mărțișorului pe care tinerii îl ofereau fetelor la venirea primăverii. La început mamele erau cele care confecționau aceste mărțișoare împletind fire de lână albe și roșii de care atârnau un bănuț de aur sau argint. Bănuțul era legat la mâna copilului pentru a-l feri de rele.

Cele 2 fire, alb și roșu, au o simbolistică aparte (foarte bogată) dar, în esență, ele reprezintă: bărbatul și femeia. Roșul simboliza focul, sângele, soarele deci viața, atribuite femeii pe când albul simboliza apele cu limpezimea lor dar și cerul, norii sau înțelepciunea, atribuite bărbatului. Împletirea celor două culori în șnurul mărțișorului avea darul de a păstra, simbolic, viul, viața, ciclul perpetuu al naturii. Cele doua culori împletite mai simbolizau și: dragostea și ura, viața și moartea, binele și răul. Culorile s-au păstrat până astăzi și se întâlnesc frecvent atât în portul popular românesc cât și în bradul împodobit de la ceremonialul nunții sau al înmormântării.

Și tradițiile au evoluat o dată cu poporul român. Așa se face că încetul cu încetul, bănuțul a fost înlocuit, mai întâi cu mărgele colorate și apoi cu diverse forme confecționate artizanal: trifoi cu 4 foi, coșari, păsări, flori, inimioare, etc. Se crede că mărțișorul poartă noroc celor ce-l primesc și, dacă în trecut ele era purtat chiar și câte o lună de zile, astăzi fiecare îl poartă cât dorește sau măcar până la trecerea „babelor”( zilele între 1-9 martie).

Deși mărțișorul se poartă în piept, în unele zone în care tradiția s-a păstrat, el se poartă legat la mână. Renunțarea la mărțișor însemna, în trecut, legarea lui de o creangă a unui pom înflorit, arbust de trandafir sau aruncarea lui în direcția din care veneau păsările călătoare. Aceste gesturi semnificau: alungarea duhurilor rele, ajutarea copacilor să rodească sau împlinirea dorințelor fetelor.

Unele descoperiri arheologice atestă faptul că mărțișorul exista în vremea geților dar, se pare că el ar avea o vechime mult mai mare, de aproape 8000 de ani.

Mărțișoarele se oferă, prin tradiție, doar fetelor sau femeilor de către băieți sau bărbați și simbolizează: respectul, iubirea, admirația, însoțite de bucurie, veselie, sănătate. Interesant este faptul că străbunii noștri considerau mărțișorul ca pe un obiect sfânt și nu ca pe o podoabă, probabil datorită semnificațiilor sale ancestrale.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: