Traditii românești: Dragobetele

Dragobetele. 24 februariePe 24 februarie tradiția românească fixează în calendar o sărbătoare mai deosebită: Dragobetele. Venită din vremuri străvechi, legenda spune că Dragobetele era fiul Babei Dochia. Pentru străbunii noștri 24 februarie marca începutul primăverii. Natura se trezea la viață, ursul își părăsea bârlogul în care hibernase, păsările începeau să-și facă cuiburi, animalele își căutau perechea.

În tradiția populară Dragobetele era un bărbat chipeș, năvalnic și neastâmpărat care nu prea semăna cu blajinul Sfânt Valentin care provine din tradiția catolică. Se pare că legenda aceasta are rădăcini foarte vechi și anume în vremea dacilor. Considerat un fel de naș al animalelor, Dragobetele a căpătat în timp aura de protector al iubirii.

Sărbătoarea de Dragobete era una plină de veselie în satele românești și era însoțită și de o zicală: „Dragobetele sărută fetele”.

O mulțime de credințe populare se leagă de această sărbătoare. Se spune că cine lua parte la sărbătoarea de Dragobete era ferit tot anul de boli sau că urma să aibă un an îmbelșugat. Tinerele fete  se logodeau într-un fel anume în această zi: în unele zone din sudul țării exita obiceiul numit „zburătorit”. Fetele se întorceau în sat alergând, urmărite fiind de câte un băiat. Dacă băiatul o ajungea și fata îl plăcea, îl săruta și sărutul pecetluia logodna celor doi pentru un an sau mai mult. În acestă zi nu se sacrificau animale pentru că s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Ultimele rămășițe de zăpadă erau strânse de fete și topite. Apa astfel obținută se utiliza pentru înfrumusețare sau pentru descântece de dragoste și se numea: „Zăpada Zânelor”.

Tot în tradiția populară se spune că Maica Precistă l-ar fi transformat pe Dragobete într-o buruiană fiindcă a îndrăznit să-i încurce cărările. Buruiana se numea Năvalnic și era folosită la descântece de dragoste sau ca să aducă noroc. Și numele de Dragobete este înlocuit de multe ori cu „Năvalnicul” sau „Logodnicul păsărilor”

Pentru toti, această sărbătoare, a dragostei era socotită una de bun augur mai ales pentru treburile mărunte din gospodărie. Deși nu era o sărbătoare religioasă era la fel de respectată și vârstnicii nu munceau ca să nu fie pedepsiți de Dragobete.  Fetele îndraznete lucrau uneori și  chiar își doreau sa fie „pedepsite” de Dragobete. Chiar daca mai „pedepsea” fetele și femeile, se considera că Dragobetele ocrotea si purta noroc îndrăgostiților, tinerilor.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: