.
Zdreanță – Tudor Arghezi (recită: Tudor Arghezi)
Iarna pe uliță – George Coșbuc (recită: Gina Petrini)
Nunta Zamfirei – George Coșbuc ( recită: Dinu Ianculescu)
Decembre – George Bacovia (cântă: Nicu Alifantis)
Rugă pentru părinți – Adrian Păunescu (cântă: Ștefan Hrușcă)
Ce bine că eşti – Nichita Stănescu (cântă: Nicu Alifantis)
Emoție de toamnă – Nichita Stănescu(cântă: Nicu Alifantis)
TEATRU RADIOFONIC English&Computer – My Friends MON FRANÇAIS
|
Filed under: anunțuri, Bassarabescu, educatie, elevi, profesori, scoala Tagged: | comunicat, cursuri, scoala
În acest an se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale și 100 de ani de la moartea sa (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin). De aceea anul 2012 a fost declarat anul Caragiale.
Vă invităm să citiți opera lui Caragiale:
AICI GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE PAGINILE ȘI SUBPAGINILE BLOGULUI. PENTRU A ACCESA O PAGINĂ SAU O SUBPAGINĂ DAȚI CLICK PE TEXTUL DORIT.
...................................................................
31.03.1933 - 13.12.1983
Poet, eseist și scriitor, Nichita Stănescu s-a născut la Ploiești în 31 martie 1933. A urmat cursurile liceului „Sf. Petru și Pavel” (astăzi „Mihai Viteazul”) iar mai târziu ale Facultății de Filologie din București. Deși în 1955 își adună toate poeziile într-un volum acesta nu va fi publicat decât foarte târziu, după moartea sa.
Debutul său literar se produce în 1957 când i se publică 3 poezii în 2 reviste. După acest debut urmează volumul „Sensul iubirii” (1960), și, în 1964, „O viziune a sentimentelor” pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Câțiva ani mai târziu, primește din nou Premiul Uniunii scriitorilor pentru : „Necuvintele” (1969) și pentru „Cartea de recitire” (eseuri) în 1972.
În 1975 obține pentru a patra oară premiul Uniunii dar și premiul Internațional Herder. În 1978 pentru volumul de poezii „Epica Magna” primește premiul Academiei Române, „Mihai Eminescu”.
Anul 1980 înseamnă candidatura lui Nichita Stănescu la Premiul Nobel pentru literatură la propunerea Academiei suedeze.
Alte volume de poezii: „Roșu vertical”, „Dreptul la timp”, „Oul si sfera”, „Măreția frigului”, „Ordinea cuvintelor”. Obsedat de cuvinte și de frumusețea limbii române, poetul a fost deseori supranumit și „poetul necuvintelor”.
Ștefan Augustin Doinaș îl socotea: „cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.”, iar Alexandru Condeescu în prefața la antologia „Ordinea cuvintelor” scria: „Nichita Stănescu este un inventator, tip artistic la fel de rar ca întemeietorul. Experimentînd asupra lui însuşi, el creează un cu totul alt spaţiu al sentimentelor decît cel îndeobşte cunoscut, spaţiu al aventurii poetice unde limba se naşte din nou recreîndu-şi la rîndu-i vorbitorii.”
Despre el Nichita spunea: „Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.”
(30.06.1909 Ploiești - 20.12.1963 București)
Anul trecut (2009) s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Paul Constantinescu, compozitor român de excepție. Paul Constantinescu a compus în aproape toate genurile muzicale întemeindu-și creația pe izvorul nesecat al muzicii populare românești. Deosebitul său talent dublat de o experiență componistică valoroasă au dat la iveală numeroase lucrări: opera „O noapte furtunoasă”, „Simfonia ploieșteană”, „Oratoriile bizantine”, concerte, dansuri populare pentru orchestră, muzică de film, creații corale (poemul coral „Miorița”), baletul „Nuntă în Carpați”, culegeri de folclor etc.
Despre oratoriile bizantine: „Naşterea Domnului” (1947) şi „Patimile şi Învierea Domnului” (1946,1948) critica de specialitate arăta că pot sta alături de „Pasiunile” marelui lui Johann Sebastian Bach.
Între anii 1927 - 1933 a fost violonist și dirijor de cor în Ploiești și între 1933 - 1934, dirijor la Asociația Filarmonică din Ploiești. Astăzi, Filarmonica din Ploiești poartă numele marelui compozitor.
La 10 aprilie 1922 s-a născut la Ploiești, într-o familie de intelectuali, compozitorul, folcloristul și dirijorul Florin Comișel. Personalitate marcantă a muzicii românești din secolul trecut, Florin Comișel începe studiul muzicii în familie și îl continuă apoi la Conservatorul din București.
În cei peste 40 de ani de carieră în domeniul muzicii, Florin Comișel compune în aproape toate genurile muzicale: lied, lucrări corale și simfonice, operetă etc.
O parte importantă a activității sale s-a desfășurat pe tărâmul folclorului autentic românesc, Comișel fiind cel care a cules, notat, publicat dar și prelucrat multe melodii populare.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără operetele: „Culegătorii de stele”, „Soarele Londrei”, „Leonard”; lucrările corale: „Codule, frunză galbină”, „Cine bate potecuta”,„Măi bădiță, ce-ai cu mine”; lucrările vocal – simfonice „Dans muntenesc”, „Suita în stil clasic”.
Începând din anul 1987 și până în 1997 s-a desfășurat anual, în luna mai, Festivalul Coral interjudețean care-i purta numele. Tradiția festivalului „Florin Comișel” a fost reluată după revoluția din 1989.
A murit pe 7 octombrie 1985.
În 1910, pe 8 martie, se năstea la Blejoi, în Prahova, scriitorul Radu Tudoran. Numele său adevărat era Nicolae Bogza și era fratele lui Geo Bogza. În 1932 termină Scoala Militară de ofiteri de la Sibiu si chiar va activa câtiva ani ca ofiter al Armatei Române. Renuntă la această carieră si debutează într - o revistă condusă de Zaharia Stancu, prilej cu care își schimbă și numele în Radu Tudoran. În 1954 publică romanul „Toate pânzele sus!” care devine aproape imediat un succes și va încânta generații de toate vârstele. Romanul are chiar note autobiografice deoarece autorul intenționase să plece într - o călătorie cu corabia sa (goeleta) „Speranța”, aflată în portul Brăila. A mai scris și impresii de călătorie, a făcut traduceri, a dat publicității și alte romane printre care se numără: „Întoarcerea fiului risipitor”, „Un port la răsărit”, „Maria și marea”, etc. Începând cu anul 1978 dă la iveală ciclul de 7 romane „Sfâșit de mileniu” în care prezintă cu talent și naturalețe societatea românească a secolului XX. Moare în 1992 la București.
**************************************
Vrei să fii ecologist? De astăzi poți. Vizitează acest site http://www.ecomagazin.ro/, propune idei noi, convinge-i și pe ceilalți! Succes!
**************************************
**************************************
**************************************
