Halloweeeeeeeeeeen! Bu – hu – huuuuuu……..

 Deși sărbătoarea numită Halloween (31 octombrie)  nu face parte din tradițiile românești sau din tradiția țărilor din Europa de Est, ea a fost repede adoptată  aici în ultimii ani mai ales de  copii și tineri, poate și datorită faptului că este ceva mai aparte și destul de pitorească.  Cu toate acestea, Halloween-ul care se sărbătorește de mult în America, are rădăcini europene  iar originile sale se regăsesc  cu mii de ani în urmă la romani sau  celți. Se pare totuși că sărbătoarea este de origine celtică și s-a răspândit în America mai ales în secolul al XIX –lea prin intermediul imigranților irlandezi. Numele său provine din „All Hallow Even” – numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților care s-a transformat în cel actual. Ziua tuturor sfinților era sărbătorită pe 1 Noiembrie în țările unde predomină creștinismul.

 Emblematic pentru Halloween este dovleacul cioplit care ia forma unui chip în interiorul căruia arde o lumânare. El reprezintă Lanterna lui Jack. Halloween-ul este un prilej de farse și păcăleli, mai ales pentru copii, care se costumează în vrăjitori, lilieci, mumii, schelete, etc și colindă pe la casele cunoscuților.

Elevii școlii noastre nu au pierdut prilejul de a sărbători Halloween-ul. Așa că după multe pregătiri, ajutați de părinți, învățători sau profesori, vineri 30 noiembrie școala s-a transformat pentru câteva ore într-o adevărată scenă cu personaje. Nu numai cei din clasele primare au sărbătorit ci și cei din gimnaziu. Așa că nimeni nu s-a mirat dacă elevul scos la tablă avea o figură ciudată sau dacă pe holurile școlii bântuiau vrăjitoarele, liliecii sau stafiile.

În fotografiile de mai sus: Elevii clasei a IV –a C sărbătorind. Trick or Treat?

Sărbătoarea de Halloween a însemnat un prilej de bucurie și pentru elevii claselor de gimnaziu: în fotografiile de mai sus clasa a VIII – a C.

Etichete Technorati: Halloween,elevi,sărbătoare,tradiții

Școala de zi cu zi

În urmă cu o lună de zile clopoțelul anunța deschiderea anului școlar. Curtea școlii noastre s-a umplut atunci de freamăt și flori, de elevi și de părinți, de profesori și bunici. Parcă niciunde nu găsești la un loc atâtea generații adunate într-o singură zi.

Timpul școlii nu pare a se măsura după ceasurile obișnuite așa că primii au intrat în școală „bobocii” claselor I. Pe sub arcurile de flori ale celor care au pășit în gimnaziu, cei mici au fost la fel de uimiți și emoționați ca și părinții lor fiindcă nimic nu se compară cu prima zi de școală.

În clase i-au așteptat viitorii învățători sau învățăoare, pe bănci au stat cuminți abecedarele iar orele au început cu întrebări simple:

- „Cum te numești? ”

- „Andrei.”

O jucărie de pluș le-a ținut companie celor mai mici școlari pentru ca, în sala de clasă, atmosfera să mai semene puțin cu cea de la grădiniță.

Și de atunci școala a început cu adevărat. Clasa I desenează bastonașe frumoase și face „complicate operațiuni matematice”, deocamdată doar cu fructe și copaci de toamnă. Pentru cei  avansați (clasele II – IV) după școală se poate merge la circ. Cei din gimnaziu au însă și alte preocupări.

Pentru elevii și cadrele didactice implicate în proiectul Comenius timpul a fost aproape prea scurt. S-au realizat dicționarele care vor ajunge la elevii din celelate țări, s-au filmat jocurile copilăriei, s-au tradus o serie de obiceiuri în limba engleză, s-au făcut înregistrări cu corul. „Podul de piatră”, „Melc,melc”, dar și un fragment de cântec norvegian („Jeg gikk en tur på stien”) cântat în norvegiană,  vor ajunge în toate țările partenere.

N-au fost uitate nici zilele importante. World Teacher’s Day – Ziua Educatorului, a fost marcată așa cum se cuvine. Cadrele didactice au sărbătorit propria lor zi printr-o excursie în care și-au găsit locul monumentele istorice, frumusețile de neegalat ale peisajelor românești dar și vizitarea unor mânăstiri.

Ploaia de sâmbătă dimineață nu a speriat pe nimeni, așa că a fost timp de o fotografie în Piața Sfatului din Brașov.

Am vizitat cetatea Hărmanului tot pe ploaie.

Excursia noastră a fost presărată de popasuri neprevăzute dar cu atât mai uimitoare. D-na profesor Chivulescu a fost cea care a insistat să oprim  la Rupea. Și ne-am bucurat că am făcut popasul.

La poarta cetății de la Rupea ne aștepta …„Omul cu cheia”, Paznicul cetății.  Stătea cuminte și răbdător pe pragul porții vechi și aștepta turiștii care ar fi putut să vină într-o sâmbătă dimineață pe ploaie.

 

 

Așa arăta cetatea Rupea în interior. Zidurile aflate în ruină primiseră culorile de poveste ale toamnei.

 

 

 

 

 

 

 Panorama asupra orașului aflat la poalele cetății Rupea.

 

O ultimă oprire înainte de a poposi la Mânăstirea „Izvorul Mureșului” a fost la Sighișoara. Orașul vechi, medieval, bine conservat, avea parte de restaurări.

 

La mânăstirea „Izvorul Mureșului” facem o poză de grup. Dimineața era cețoasă, liniștită și puțin friguroasă . Soarele răzbea cu greu prin ceața densă dar avea să ne facă o surpriză plăcută la Lacul Sfânta Ana. Alt popas neprevăzut și încântător.

Ultimul popas l-am făcut pe valea Prahovei. Am oprit la „Cotul Donului” . Deși ne propusesem să  oprim pentru masa de prânz ( care, în treacăt fie spus, se făcuse de după – amiază)  am plecat în căutarea …naturii. Și am găsit-o. Sălbatică și colorată, acoperită de rouă și mirosind a pământ reavăn.

 

 

Technorati Tags: scoala,elevi,profesori,excursie,natura,Comenius,proiect

Vizitatorii noștri: 20.000

 

În anul lansării proiectului Comenius în școala noastră, 2008,  mă hotărâsem deja  să încerc să fac cunoscută școala „I.A. Bassarabescu” pe internet, știind deja cu ce viteză și cu ce forță se pot propaga informațiile în lumea (aș zice imensă și „nevăzută”) a internetului.  „Nevăzutul” internet poate însemna (paradoxal) a fi mult mai vizibil decât dacă ai scrie la un ziar, ai vorbi la radio sau ai participa la o emisiune televizată. Și dovada stă în vizitatorii noștri. 

De – a lungul celor 9 luni, blogul de prezentare (cum l-am numit) a avut vizitatori din aproape toate țările europene, din Statele Unite ale Americii dar și din America de Sud, Africa, Asia sau Australia.

Imaginea de sus: la 20 iulie 2009 – vizitator din Sydney, Australia. Se poate observa și punctul care marchează vizitatori din zona Africii.

Blogul s-a dovedit nu numai un mijloc prin care să ne facem cunoscuți în România și în lume ci și un „instrument” util elevilor și părinților acestora în perioada examenelor și admiterii din iulie 2009. Atunci s-au înregistrat cele mai mari valori de trafic, așa cum se poate observa din graficul de mai jos, întrucât pe blog s-au publicat link-uri rapide către site-ul admiterii alături de toate regulamentele și metodologiile în vigoare. Am dat astfel posibilitatea ca acestea să fie mult mai accesibile tuturor.

Deși îl amintesc abia acum,  proiectul Comenius „A Film of European Pupils”, a fost, într-un fel, începutul, „motorul” acestui blog. Și asta se întâmpla deoarece în  deschiderea argumentării  formulate de  Dilek Turna (profesor la școala din Adana – Turcia ) se propunea: comunicarea pe internet.

Nu aș vrea să închei acest mic articol dedicat oricui trece pe aici fără a adresa felicitări tuturor celor care au contribuit într- o oricât de mică măsură la existența acestei adrese: http://bassarabescu.wordpress.com  sau „Gimnaziul I.A. Bassarabescu”.

Felicitări ! celor ce ne citesc sau doar ne vizitează și celor ce contribuie existența unei școli deosebite în Ploiești – Prahova- România.

Technorati Tags: blog,Bassarabescu,școală,Ploiești,Prahova,proiect Comenius,A Film of european pupils,vizitatori,20.000

Bine ați (re)venit la școală!

14 septembrie 2009. Deși nu se aude întotdeauna, clopoțelul „sună” de fiecare dată în luna septembrie începerea unui nou an școlar.

Pentru fiecare elev, noul an înseamnă însă altceva. În această frumoasă lună de toamnă, unii se pregătesc să devină școlari. Ei sunt „bobocii” din clasa I. Pentru cei de clasa a V – a, revenirea la școală înseamnă ceva destul  nou și deosebit.  Pentru cei care vor deveni  curând liceeni (clasa a VIII – a) înseamnă un an de teste și evaluări de care va depinde, într-o mare măsură, viitorul fiecăruia.

Nici pentru ceilalți elevi anul care începe nu va fi unul …monoton. Materii noi, colegi noi dar și profesori sau învățători care au intrat în colectivul de cadre didactice al școlii. În fond, școala nu e niciodată aceeași. E permanent supusă schimbării pentru că lumea se schimbă. 

Din „ecuația” de mai sus sigur că nu lipsesc părinții și cadrele didactice. Și pentru ei anul școlar înseamnă ceva. Altceva. Fiecare are așteptările sale. În final acestea se îndreaptă în aceeași direcție: copii și elevi bine pregătiți gata să „înfrunte”, cu curaj  și încredere, evaluările școlare dar și „examenele” vieții.

De aceea, urăm tuturor celor care vor intra pe porțile școlii  Bassarabescu pentru a păși în noul an școlar: Un an bun și plin de realizări!

Technorati Tags: elevi,profesori,învățători,părinți,evaluare,examen,Bassarebscu

Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu”

Manifestare de prestigiu ce se desfășoară în țara noastră din anul 1958, festivalul „George Enescu” a ajuns, în acest an, la ediția cu numărul XIX și se va desfășura în perioada 30 august  – 26 septembrie 2009. 

Peste 100 de manifestări muzicale se  vor desfășura în cadrul Festivalului care este împărţit în opt secţiuni: "Operă şi balet", "Muzica românească a secolului XX", "Concertele de la miezul nopţii", "Enescu şi contemporanii săi", "Marile orchestre", "Muzica de cameră",  "Teme clasice în aranjamente moderne". Acestora li se adaugă nocturnele reunite sub titulatura de "Concertele de la miezul nopţii".

Secțiunea „Muzica românească a secolului XX” a fost nou introdusă la această ediție. Printre compozitorii şi muzicologii români ale căror opere vor fi interpretate  se numără Aurel Stroe, Anatol Vieru, Mihail Jora, alături de Liana Alexandra, Violeta Dinescu şi tânăra Diana Rotaru.

Secţiunea "Marile orchestre" reuneşte prestaţiile artistice ale unor importante formaţii muzicale internaţionale, printre care "The Royal Concertgebouw Orchestra" din Amsterdam, "Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks" şi "Orchestre du Capitole de Toulouse".

Opera "Oedip", compusă de George Enescu, care va deschide festivalul, va fi rodul efortului interpretativ a două orchestre reunite: Orchestra Operei Naţionale din Bucureşti şi Opera Capitoliului din Toulouse, sub bagheta dirijorului Nicolas Joel.

Festivalul "George Enescu" cuprinde şi concursul internaţional de interpretare, cu secţiuni de pian, vioară şi compoziţie,  programat să se desfășoare între 30 august şi 4 septembrie. Pe 5 septembrie va avea loc finala competiţiei, la pian şi vioară iar pe 6 septembrie, la Ateneul Român, va avea loc Gala Concursului Internaţional "George Enescu".

185 de formații și artiști vor onora ediția din acest an a acestei grandioase manifestări muzicale comparată deseori cu Festivalul  Mozart de la Salzburg.

Programul Festivalului Internațonal "George Enescu" cuprinde 61 de concerte la Bucuresti, la Sala Mare a Palatului, Sala Mica a Palatului, Ateneul Român, Opera Naționala București și Sala Radio, dar și o serie de manifestări în Piața Festivalului organizată  în fața Ateneului, și concerte la Cluj, Brașov, Iasi, Timișoara și Sibiu.

Pentru manifestarile organizate in cadrul seriilor de concerte "Creația Muzicală Românească Contemporana" si "Dimineți enesciene" intrarea este gratuită.

La recitalurile și concertele organizate în cadrul Concursului International "George Enescu" accesul gratuit se face în limita locurilor disponibile.

Există o serie întreagă de manifestări în aer liber la care accesul este total gratuit, ele desfășurându-se în Piața Festivalului (la Ateneu). Tot acolo va exista și un ecran de dimensiuni considerabile pe care se vor proiecta începând cu orele serii filme, documentare, concerte sau recitaluri de la alte ediții, etc.

Technorati Tags: George Enescu,festival,Bucuresti 2009,Ateneu,Concurs,recitaluri,concerte,pian,vioara

În vacanță pe…internet

Încă suntem în vacanță dar (poate) începem să ne gândim deja la prima zi de școală. Sau nu. Nu, nu. E prea devreme, vor spune în cor cei mai mulți elevi. Poate și profesori. Da, vor răspunde timid alții. Parcă ne-am plictisit în vacanță.  Stați liniștiți! Nu începe încă școala. Există încă loc de relaxare, lectură, distracție, plimbări sau muzică. Iată o propunere.

Ați auzit de flashmob? Răspunsurile, cred, pot fi foarte diferite dar fiindcă fenomenul este destul de puțin cunoscut am dat o raită pe internet. Ce-am aflat?

Flashmob (sau flash mob) = un grup mare de oameni care se adună într-un loc stabilit dinainte, fac o acţiune scurtă, după care se dispersează rapid (flash – clipă; mob – mulțime). Noul mod de distracţie care (în paranteză fie spus are vreo cativa anișori) este o modalitate de  exprimare şi de  participare la ceva amuzant cu elementele de conspiraţie. Flash mobsterii (adică cei care participă) nu dau explicații și răspund (adeseori) că au ieşit la o plimbare, admiră priveliştea sau sunt acolo după cumpărături fără să-şi dezvăluie participarea la o "aglomeraţie spontana" (aşa s-ar traduce denumirea fenomenului).

Este ușor ghicit ca aceşti oameni se organizează, în primul rând, cu ajutorul internetului, SMS-ului, mail-urilor. Prima acţiune flash – mobbing a avut loc in iunie 2003 la  New York. Aproximativ 200 de oameni au intrat în secţia de mobilă a magazinului "Macy’s" şi au cerut  "un covor pentru dragoste" la 10 mii de dolari pentru "comuna din aproprierea oraşului". De atunci s-au organizat multe astfel de acțiuni, inclusiv in România.

Fenomenul are stabilite niște reguli care trebuie respectate de participanți:

• Acţiunea trebuie sa fie spontană şi concomitentă. Este interzis  participanților să atragă atenţia asupra lor înainte de  acţiune.
• Trebuie să se formeze impresia că participanţii nu se cunosc (de fapt nici nu se cunosc) şi înainte de acţiune să nu afişeze că se pregătesc să facă ceva neobişnuit.
• Toate acţiunele trebuie efectuate după un scenariu pregătit înainte.
• Acţiunea nu trebuie să fie urmată de  reacţii agresive din partea spectatorilor.
• Nu trebuie încălcate  legile sau afişate  interese politice.
• După Flashmob nu trebuie să rămână urme.
• Toate acţiune trebuie să fie efectuate cu toată seriozitatea.
• După terminarea acțiunii toţi participanţii trebuie să părăsească imediat locul acţiunii fără a mai arăta că s-a întâmplat ceva deosebit.
• Flash – mobul trebuie să fie în afara Mass-Mediei. Adică: fără publicitate pentru ceva sau cineva!

Flash mobbingului i s-a dedicat o pagină în Wickipedia. (click!)

 

 

 

 

 

Iată unul dintre cele mai interesante flashmobbing-uri desfășurate pe tema din musicalul „Sunetul muzicii”. (în Belgia)

 

Flashmob in Belgia

Unul dintre cele mai recente flashmoburi a fost dedicat lui Michael Jackson, la începutul  lunii iulie (în Stockolm). Michael Jackson a murit pe 25 iunie 2009 la numai 50 de ani.

 

Flashmob dedicat lui Michael Jackson

Technorati Tags: flash mob,internet,vacanța

Repartiția computerizată

Astăzi, 2 iulie 2009, s-a realizat repartizarea computerizată a absolvenților de clasa a VIII – a la liceu. În urma acesteia toți absolvenții școlii noastre (113)  au fost repartizați.

Felicitări tuturor!

Dați dublu click pe imagine pentru a vedea listele de la școala „I.A.Bassarabescu” ! Completati câmpurile așa cum vedeti în imagine după care dați comanda „Caută”. Se vor afișa doar rezultatele de la școala Bassarabescu.

 

Etichete Technorati: Admitere 2009,I.A.Bassarabescu,felicitari,repartizare computerizata

Palatul copiilor din Ploiești sau ce facem în timpul liber?

Pentru anul şcolar 2009 – 2010, Palatul Copiilor din  Ploieşti (director prof. Constanţa Vică) are o ofertă educaţională alcătuită din 18 cercuri:

• informatică (prof. Constanţa Vică);
• teatru de revistă (prof. Antoneta Trifu);
• cenaclu-literar/creaţie literară (prof. Maria Mirabela Negroiu);
• cultură şi civilizaţie engleză (prof. Monica Lefter);
• canto clasic şi popular (prof. Cristina Marcu);
• educaţie pentru cetăţenie democratică (prof. Felicia Ţerean);
• creaţie confecţii (prof. Sofia Dumitrache);
• pictură (prof. Ileana Bundalici);
• muzică vocal-instrumentală (prof. Bogdan Găzdac);
• muzică uşoară (prof. Cristinel Florea);
• muzică vocal-instrumentală (prof. Iulian Anghel);
• dans modern (prof. Robert Zahariuc);
• dans popular (prof. Sorin Petre),
• balet (prof. Alina Zahariuc);
• gimnastică ritmică (prof. Maria Anghel);
• şah (prof. Gheorghe Văsii);
• aeromodele (prof. Marius Săvulescu);
• redacţie presă/radio-tv (prof. Zorina Enescu);

Frecventarea cursurilor este gratuită, acestea urmând a începe la 1 octombrie. Înscrierile se primesc în perioada 15 – 30 septembrie. În anul şcolar 2008 – 2009, Palatul Copiilor din Ploieşti a obţinut 129 de premii:

• marele premiu la Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă pentru Copii,
• 56 de premii I (18 internaţionale, 23 naţionale şi 15 interjudeţene),
• 27 de premii II (6 internaţionale, 17 naţionale şi 4 interjudeţene),
• 26 premii III (4 internaţionale,
• 16 naţionale şi 6 interjudeţene)
• 19 menţiuni (4 internaţionale, 11 naţionale şi 4 interjudeţene).

Reprezentanţii Palatului Copiilor Ploieşti au reuşit să cucerească din nou Marele Premiu la Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă de la Buşteni, de această dată cu piesa “Pierduţi în spaţiu”

Bucurie mare la Palatul Copiilor Ploieşti, această instituţie de prestigiu reuşind să-şi treacă pentru a XIII-a oară numele pe trofeul Festivalului Naţional al Teatrelor de Revistă pentru copii de la Buşteni, concurs ce a ajuns la ediţia cu numărul XIV şi care a avut loc în perioada 12-14 iunie a.c..

Ploieştenii au participat cu spectacolul intitulat “Pierduţi în spaţiu”, pus în scenă de inegalabila profesoară Antoneta Trifu, cea care s-a ocupat de regie şi scenariu. Coregrafia a fost semnată de prof. Maria Anghel, de muzică s-a ocupat prof. Cristinel Florea şi de costume prof. Sofia Dumitrache.

În afară de Marele Premiu, ploieştenii şi-au adjudecat şi premii individuale, prin Andrada Pascu (interpretare actorie), Antonia Tătulescu (“cea mai mică interpretă”), Andrei Bănică (intepretare actorie), Irinel Pană, Lucian Păduraru şi Vlad Săvoiu (categoria grupuri), Laura Drăgan (interpretare muzicală), Gabriel Ciobotă (interpretare muzicală), Amira Răchită şi Patricia Ionescu (secţiunea grup vocal), Beatrice Calotă (dans), „cea mai bună coregrafie si cele mai reuşite costume” (grup dans), Agata Toma (premiul de popularitate).

Adresa:

Str. Marasesti, Nr.239,  email: pcploiesti@gmail.com,  Telefon / fax: 0244/596146

N.B. Acest articol a fost preluat (nu în întregime) din ediția on line a ziarului „Informația Prahovei” și îi aparține lui Mihail Marinescu.

 

 

 

Etichete Technorati: Palatul Copiilor din Ploiești,timpul liber,cercuri,festival de teatru

Anunt important pentru absolvenții claselor a VIII – a

Începând de vineri, 5 iunie 2009, se poate accesa site-ul  www.admitereliceu.ro. Acesta oferă informații despre  instituțille de învatământ liceal din România, pe județe. Tot aici, elevii, au posibilitatea să-şi calculeze media de admitere şi să-şi aleagă, în funcţie de aceasta, liceul.

Site-ul, lansat de compania privată de soft educaţional, INTUITEXT, cuprinde informaţii complete despre admitere – profile, filiere, specializări, număr de locuri pe fiecare specializare, media de admitere din 2008 pentru fiecare specializare în parte şi limba de predare. În plus, fiecare liceu din România are o fişă de prezentare care cuprinde printre altele, numărul elevilor, date despre dotări, informaţii de contact şi localizarea pe o hartă interactivă.

Mult succes tuturor!

Etichete Technorati: admitere 2009,liceu,absolvenți,profil,specializare

Scrisoare deschisă de excelență

  Dedicăm rândurile de mai jos tuturor absolvenților de clasa a VIII – a, promoția 2009,  ai  școlii „I. A. Bassarabescu” fostă „9 Mai”.

„Am gasit site-ul dumneavoastra (al  Școlii „I.A.Bassarabescu” n.n.) din intamplare si am zambit cu nostalgie pentru ca si eu, acum 11 ani, am terminat scoala “9 mai”. Da, asa se numea pe atunci si pentru mine asa va si ramane. Am zambit pentru ca mi-am dat seama cat de mult am avansat. Mi-as fi dorit si eu atunci sa citesc blogul scolii mele pe internet, sau sa fi avut macar calculator. Acum, din acest punct de vedere e mult mai simplu si mai bine. Am zambit nostalgic pentru ca eu imi aduc aminte cu cea mai mare bucurie de perioada scolii primare si a ciclului gimnazial. Nu stiu daca si elevii de acum vor simti la fel peste ani. Avand in vedere faptul ca au parte de aceiasi profesori cu har pe care i-am avut eu, cred ca da. Totul este sa nu priveasca in jur, ci doar in ochii si sufletele dumneavoastra, ai profesorilor lor.

Am stiut atunci ca vreau sa va scriu din doua motive. Unul este acela ca vreau sa le multumesc tuturor profesorilor mei, si bineinteles, doamnei invatatoare, pe care eu sincer, am considerat-o si am iubit-o mereu ca pe a doua mama. Stiu ca, poate, auziti de multe ori aceste cuvinte sub forma unor vorbe, dar ele trebuie sa ramana undeva scrise, si mai ales sa fie auzite si de altii. Imi amintesc ca la una din orele de dirigentie, doamna diriginta Petcu Elena ne-a dat un chestionar. Una dintre intrebari era “Cine si cum ti-a influentat viata?”. In inocenta si in prostia noastra, multi am scris ca nimeni. Probabil ca era mult mai usor asa. Acum cred cu toata fiinta mea ca dumneavoastra ati fost cei care m-ati impresionat in acea perioada, care m-ati format pentru a deveni ce sunt acum. Daca si ceilalti elevi vor citi aceasta scrisoare li se vor parea, poate, doar niste cuvinte pompoase, insa, in timp, vor vedea ca si ei le vor folosi.

Intodeauna ramaneam uimiti de vorbele doamnei directoare adjunct de atunci, ce ne spunea ca niciodata nu vom mai intalni la liceu profesori care sa ne ajute si care sa ne poarte de grija asa cum o faceati dumneavoastra. Ei bine, ajunsa la liceu am descoperit ca intr-adevar avea dreptate.

Nu am regasit nicio serbare de iarna la fel de frumoasa pentru simplul fapt ca nu mai faceam parte din corul doamnei profesoare Prodan. Nu am voce, dar pe atunci, chiar credeam ca eu cant frumos, pentru ca imi dadeam silinta ca totul sa iasa bine si ca la sfarsit sa ii vad pe profesorii mei mandrii de mine.

Niciodata nu m-am chinuit mai tare sa il conving pe domnul profesor Ungureanu de faptul ca eu merit 10 la romana, pentru ca eu, spre deosebire de toti colegii mei, aveam imaginatie si puteam “vedea” mai mult decat ei. Si, binenteles, niciun alt 10 nu a avut vreodata aceeasi valoare.

La matematica nu am fost buna niciodata, recunosc, dar avand-o ca diriginta pe doamna profesoara Petcu Elena, ma chinuiam mereu sa nu o dezamagesc, pentru ca eu pe atunci, nu constientizam importanta acestei materii. Daca ar fi fost dupa mine, recunosc faptul ca as fi invatat doar la engleza si romana. Totusi, interactiunea cu persoane menite pentru a ne ilumina calea, ca dumneavoastra, faceau ca deseori, sa trec peste anumite retineri pe care le aveam. Probabil ca o parte din rolul unui profesor este acesta: sa stie cum sa si-l apropie pe elev. Cei care sustin ca exista profesori buni si exigenti, le spun ca nu exista asa ceva, ca bunatatea unui om trece dincolo de ceea ce vrea, poate, sa arate doar pentru a-i motiva pe elevi.

Eu si colegii mei ne facuseram un obicei de a-i fura cat mai multe zambete doamnei profesoare de chimie Deaconu si eram tare mandri ca nicio alta clasa nu reusea ceea ce noua ne iesea de minune. Mai sunt, probabil, multe alte istorisirii cu absolut toti profesorii mei, insa timpul a facut ca ele sa ramana doar in suflet, nu si in memorie.

Un lucru este cert, sper ca toti profesorii tineri sau mai experimentati sa fie ca dumneavoastra, sa stie faptul ca a fi profesor inseamna mult mai mult decat a preda si a transmite informatii.

Al doilea motiv pentru care am vrut sa va scriu este pentru ca vreau sa va impartasesc o experienta pe care am trait-o nu cu mult timp in urma. De prin clasa a XI-a am inceput sa imi doresc sa devin profesoara. Viata a facut ca, pentru o perioada, acesta sa fie drumul meu. Atunci cand am ajuns la catedra am inteles cui ii datorez, oarecum, pasiunea mea pentru limba engleza, ba mai mult, stilul meu de a preda. Din prima zi in invatamant mi-am adus aminte de doamna profesoara Dori Loreta ( fosta Serban) atunci cand a intrat pentru prima oara in clasa noastra. Eram clasa a VI-a si bineinteles am inceput sa fim galagiosi. Scria la tabla si dintr-o data s-a intors , fixandu-ne cu privirea. Nu ne-a spus nimic, pur si simplu ne-a facut sa fim atenti si sa o urmarim. Parerea generala dupa acea ora de curs a fost ca avem parte de o profesoara de engleza super buna, care ne preda foarte bine. Am stiut atunci ca eu vreau sa fiu intocmai ca dumneaei, din toate punctele de vedere.

Chiar daca peste tot se spunea ca un profesor trebuie sa fie exigent pentru a se impune, mie nu mi-a pasat. Pentru ca as fi dat orice ca macar un elev de-al meu sa ma iubeasca si pe mine asa cum o iubesc eu pe doamna profesoara. Datorita dumneaei am invatat limba engleza, ce mi-a deschis numeroase oportunitati in viata. Datorita dumneaei la orele de engleza niciodata nu am stat suparata sau trista, pentru simplul fapt ca doamna profesoara nu ma lasa, intrebandu-ma mereu ce am. Mereu am considerat ca am talent la scris, insa, doamnei profesoare, chiar nu stiu cum i-as putea spune cat de mult o admir. Ar putea intelege daca i-as spune ca atunci cand trec pe langa scoala, prima la care ma gandesc este dumneaei, daca i-as spune ca atunci cand predam limba engleza, incercam sa imi amintesc exact felul in care ne preda dumneaei noua, sau prin simplul fapt ca ma rog mereu sa ii fie bine…

Mi-as dori ca toti profesorii, mai presus de toate lectiile, proiectele, sedintele si tot ceea ce fac pentru elevi, sa si-i apropie cu sufletul pentru ca, peste ani, asta e tot ce conteaza. Mi-as dori ca elevii si parintii sa aiba mai mult respect pentru institutia scolii si sa invete sa cunoasca profesorii, fara a-i mai judeca dupa ce se spune la televizor, sau din cazuri particulare. Ne-am intoarce intr-un fel, in perioada gimnaziului meu, in care zambetul si lauda unui profesor cantareau mai mult decat notele mari.”

„Multumesc!”

Marina Rasnoveanu

Etichete Technorati: elev,profesori,scoala,amintiri,scoala 9 Mai,multumiri